Nici nu se închisera bine urnele scrutinului de la uninominale ca politicienii au început, avizi precum niste hiene, sa-si faca obisnuitele calcule de dupa batalie, atunci când supravietuitorii îsi împart prada.

Sfidând o întreaga tara, primii care si-au dat arama pe fata, chiar în fata camerelor de luat vederi, aratând opiniei publice adevaratele scopuri pentru care s-au zbatut în campania electorala, au fost baronii social-democrati. Autoproclamati învingatori, „rosii” si-au revendicat rapid pozitiile cheie din guvern, iar Mircea Geoana s-a autopropus pentru functia de premier.

A urmat, a doua zi, spectaculoasa rasturnare de ierarhie, în urma careia democrat-liberalii au iesit cu tupeu în fata, cu acelasi slogan folosit cu o seara înainte de partidul celor trei trandafiri: „Învingatorul ia tot, inclusiv functia de prim-ministru!” Portocaliu de atâta asteptare, Theodor Stolojan a fost reactivat instantaneu si repus în pozitia de pole-position pentru cursa pentru sef al Executivului.

Ajunsi la finis pe pozitia a treia, liberalii au amânat sa-si linga ranile, în speranta ca vor avea un cuvânt greu de spus în negocierile care vor urma. Cu toate ca a intrat în Parlament pe usa din dos, cu motorul serios gripat de putinii alegatori care l-au votat, Calin Popescu Tariceanu n-a renuntat la visul de a-si continua mandatul la Palatul Victoria, dovedind – desi nu mai era cazul – ca puterea e o boala incurabila de care sufera întreaga clasa politica româneasca.

Vazând tot acest circ ieftin, ce sa mai înteleaga omul simplu? Poate doar ca pentru politicieni totul se rezuma de fapt la lupta pentru ciolan, fara sa le pese câtuşi de puţin de cetatean…

Nici nu se închisera bine urnele scrutinului de la uninominale ca politicienii au început, avizi precum niste hiene, sa-si faca obisnuitele calcule de dupa batalie, atunci când supravietuitorii îsi împart