În cadrul Festivalului Filmului Francez de la Bucureşti a fost prezentat aseară, la Cinema Pro, filmul „În clasă”, distins cu Palme d’Or la Cannes, anul acesta. Regizorul filmului, Laurent Cantet, a venit la Bucureşti cu acest prilej, împărtăşind ziariştilor viziunea sa despre pelicula „Entre les murs”, cum este titlul original. Ecranizare a romanului cu acelaşi titlu al scriitorului Francois Begaudeau, vândut în Franţa în 170.000 de exemplare şi lansat la Bucureşti de Editura Nemira, în traducerea Mihaelei Toma Udrişte, filmul lui Laurent Cantet nu este primul care abordează problema şcolii în cartierele defavorizate şi multietnice.

Lista realizatorilor atraşi de acest subiect este relativ lungă, de la Zidi sau Reitman la Lindsay Anderson. Desigur, unghiul de vedere este diferit, tonul depinde şi el de apartenenţa la cinematografia americană sau europeană, dar problemele rămân în esenţă aceleaşi: inadaptarea, refuzul acceptării regulilor, căutarea unui statut de egalitate între elevi şi profesori, între adolescenţi şi adulţi, între „camamberţii” albi şi celelalte etnii.

O radiografie sensibilă

Noutatea filmului lui Laurent Cantet este dată de două aspecte. Regizorul se opreşte, în primul rând, asupra normelor de comportament şi nu asupra sistemului de învăţare. Apoi, întreaga relaţionare a personajelor implicate şi încercarea de formare a elevilor se axează pe limbaj. Pe cel vorbit, dar şi pe acela al stilului vestimentar sau al modului de iniţiere a  unei comunicări.     Situarea regizorului este sau încearcă să fie obiectivă.

Filmul prezintă în egală măsură capacitatea sau incapacitatea – fie şi momentană – de a înţelege situaţiile atât ale elevilor, cât şi ale profesorilor. Dacă am vrea să caracterizăm cu un singur cuvânt realizarea lui Laurent Cantet, i-am putea spune „radiografie”. Asta se şi vrea, de al