Henry Paulson, ca si economia americana, trece prin momente grele. In ultimele sase luni, a fost nevoit sa ia multe decizii dificile, atat de dificile incat nu o data s-a razgandit asupra lor. Si nu o data a fost luat la intrebari asupra schimbarilor de directie de catre membrii Congresului american. Mai nou, Secretarul Trezoreriei S.U.A. primeste mustrari din partea finantistilor chinezi, iar piata face raliu la anuntul nominalizarii succesorului sau, Timothy Geithner.
Bazuka Hank
Sa incepem cu evenimentele din vara, o perioada atat de apropiata in timp si totusi atat de indepartata pentru lumea financiara. Lehman Brothers nu era inca in faliment, Morgan Stanley si Goldman Sachs erau banci de investitii, Merrill Lynch era o companie de sine statatoare, AIG nu era trasa pe linie moarta, Citigroup nu primise inca injectiile de adrenalina de la seicii arabi si de la statul american. In plus, investitorii in actiuni Fredie Mac si Fannie Mae credeau ca ei primesc dividende, in timp ce statul garanteaza portofoliile celor doua companii. Totusi, existau mari semne de intrebare privind capitalizarea Fannie Mae si Fredie Mac.
Atunci, Paulson a cerut Congresului o bazuka: dreptul de a garanta explicit pentru ipotecile finantate de cele doua companii. Argumentul dat este celebru: daca ai o bazuka si lumea stie asta, nu vei fi nevoit sa o folosesti. Urmarea: la sfarsitul lui august, cele doua companii erau preluate de catre stat spre “conservare”, plata dividendelor era sistata, conducerile companiilor erau schimbate. Morala: se pare ca nu poti capitaliza o companie doar la nivel declarativ.
Ce este TARP?
Asta au intrebat membrii Congresului in septembrie, cand Paulson s-a intors sa mai ceara niste cartuse. Judecand dupa discursul sau convingator, Secretarul Trezoreriei parea ca stie raspunsul. TARP urma sa fie un program de 700