Pace, pace, între două... piţipoance, cu cap ca o găoace, cărora gura nu le mai tace, oricâte operaţii pe creier le-ai face. Deşi de multe ori hidos, sau chiar găunos, ciolanul celebrităţii forţate de apariţii prosteşti li se pare multor fătuce şi băieţi deosebit de gustos. De aceea, când au impresia că au prins în mânuţe un zgârci din platoul cu delicatese al “vizibilităţii sociale”, trag de el până nu mai pot. O vedetă muşcătoare a numit-o “Pui de Crevedia”. Împănată, dezarticulată – şi la minte, şi la trup – cârâitoare şi repezită cu buzele-i umflate către oricine şi orice care-i pune la îndoială bruma de vizibilitate, aşa se remarcă Sexy Brăileanca. Dornică să zgârme cât mai adânc ţărâna pseudorecunoaşterii sociale, ea a conturat tabloul prestaţiilor masculine de care a avut parte, acordând, la fel ca la şcoală, note pentru dotările lor de aşternut. Unii au ieşit premianţi, iar alţii repetenţi pe viaţă.

C-aşa-i în showbiz... Şi, cum întrebarea moarte n-are, iar de mirări ne e plină viaţa, stăm şi cugetăm: oare câtă vreme canapelele de prin emisiunile tv vor mai păstra încă, aburinde, formele sexoase ale fetei care la 20 de ani crede c-a dat iama prin prejudecăţi şi că le-a răsturnat cu dosu-n sus? Cât timp aerul impregnat de feromonii ofiliţi emanaţi din declaraţiile ei erotizate va mai fi considerat respirabil? Puiul de care au ajuns să se

ferească tot mai mulţi cocoşei mioritici trudeşte intens pentru a-şi ridica statuie. Creată doar din fisuri, asemenea unei cetăţi a meşterului Manole căreia nici sacrificiul Anei nu-i mai este suficient, aceasta ameninţă să se prăbuşească şi să înghită, lacom, orice brumă de decenţă mai există prin jungla vieţii bântuite de camerele de luat vederi şi minţi. Poate vom apuca şi vremurile în care din Sexy-Brăileanca va rămâne, cel mult, fantoma prostului-gust, pe care o vor analiza, din punct de vedere istoric