Politica romaneasca din ultimii ani s-a bazat aproape exclusiv pe tradari.
Sa ne aducem aminte: PC a tradat PSD si asa s-a format guvernul Tariceanu. PNL a tradat PD si l-a aruncat din Palatul Victoria. PNL a fost sustinut de PSD, inclusiv in privinta legii electorale, insa liberalii au tradat in noaptea alegerilor.
Cele doua partide au batut palma din nou ca sa lase in off-side PD-L si a tradat, de aceasta data, PSD, lansadu-i pe liberali in off side.
Dar PD-L se intelesese deja cu UDMR, pe care PSD nu-l vrea in alianta, asa ca s-ar putea lasa cu o noua tradare. Ce-i drept si UDMR a tradat PD in momentul alungarii democratilor din guvern. Si, mai recent, maghiarii i-au tradat pe liberali carora le promisesera ca vor negocia la pachet intrarea la guvernare.
Nu este exclus sa asistam si la o tradare a PC-ului de catre PSD, polita grea, restanta de acum 4 ani. Si oare cine va trada primul in noua coalitie, PSD sau PD-L? Umbla vorba ca social democratii, inainte de prezidentiale.
Din tradare in tradare am ajuns la probabila coalizare, cu binecuvantarea lui Traian Basescu, a doua partide care reprezentau pana mai ieri, unul pentru celalalalt, insasi personificarea diavolului. E drept, decizia PSD si PD-L nu a fost una usoara.
PD-L i-a curtat pe liberali pana in ultima clipa, oferind tot ceea ce se putea oferi, cu exceptia postului de premier care era insa chiar garantia pentru conditiile esentiale ale PNL, niciuna programatica sau legata de criza.
Pe masura rezistentei acerbe a PNL, PD-L a inceput sa se replieze catre varianta unui guvern minoritar alaturi de UDMR si sustinut, tot printr-o suma de tradari (acesta e blestemul), ale unor parlamentari liberali si social democrati.
Intre timp insa democrat liberalii vedeau cum se incheaga o alianta PSD + PNL al carei efect urma sa