"Fie să apuci vremuri interesante" - o urare-blestem chinezească. Fotografii din Beijing cu o pagodă tradiţională înghesuită în acelaşi cadru cu un snop de zgîrie-nori. O, minunată mîncare chinezească în care oricine e expert! Toţi chinezii ştiu karate. Yin şi Yang. Confucius. Dragonul a cărui putere economică va zdrobi Occidentul. Milenii de civilizaţie. Un mecanism intern al unei maşinării care e pus în mişcare de mii de chinezi microscopici. Un lucru mare e "cît China". Şi cît China poate fi acest articol, dacă insist pe clişeele legate de China şi de "fenomenul chinez". S-au scris tone de analize despre cauzele şi efectele creşterii economice din China. Despre produsele contrafăcute, despre melamina din lapte, despre deficitul de democraţie, despre invazia produselor chinezeşti de care, de altfel, ne folosim cu plăcere globală în fiecare zi. Nu vorbesc de celebrii tenişi sau de alte ieftinătăţuri. Ia uitaţi-vă la iPod-urile dvs., la laptopuri, la mauşii calculatoarelor, la simboluri americane precum mingile de baseball, stick-uri de memorie, memorii de calculator - toate made in China. E bine sau rău? Şi, la urma urmei, de ce trebuie calificată cumva starea asta de fapt? Vara asta am urmărit zi de zi, uneori oră de oră, traseul torţei olimpice, fragmentat de protestele pro-Tibet. O epopee. Nimeni, nici un jurnalist nu a completat informaţia legată de demonstraţii cu simpla constatare că susţinătorii olimpiadei au fost mult, mult mai numeroşi. Poate agenţiile chineze. Aţi fost vreodată prin tîrgurile şi complexele comerciale de pe la margine de Bucureşti? Alea pline de chinezi şi chinezării? Eu, da. Şi dincolo de culorile agresive şi precaritatea în execuţie a miilor de nimicuri, am văzut cu cîtă obstinaţie stau comercianţii chinezi să vîndă chiar şi un fir de marfă. Cum praful, mizeria, umezeala (era toamnă tîrzie, numai bună de potenţat orice depresie decen