Stabilită în Statele Unite din 1985, poeta Nina Cassian mărturiseşte că a trecut prin momente foarte grele în Lumea Nouă. Mulţi dintre noi am crescut cu volumele ei pentru copii, iar “Nică fără frică” e un personaj care ne trezeşte nostalgii. Dincolo de minunatele cărţi pentru cei mici, Nina Cassian a scris cîteva zeci de volume de poezie, între care se numără unele remarcabile, dar şi cîteva proletcultiste. Cezar Paul-Bădescu: Aţi plecat din România de mai bine de 20 de ani şi, cu toate acestea, sînteţi în continuare foarte interesată de ceea se întîmplă la Bucureşti. Ca să nu mai punem la socoteală că scrieţi şi vorbiţi în continuare în limba română – deşi v-au fost publicate cărţile şi în Statele Unite sau Marea Britanie. Din moment ce v-aţi deschis către lumea largă, de ce vă mai interesează ce se întîmplă pe malurile Dîmboviţei?

Nina Cassian : Mai normal ar fi să mă întrebaţi cum de m-am adaptat la Lumea Nouă. Cum puteţi să mă întrebaţi care mai e interesul meu faţă de România?... Eu nu sînt dezrădăcinată, nu am părăsit România niciodată. Aici au avut loc întîmplările esenţiale ale vieţii mele.

Naşterea şi apoi toată evoluţia mea psihologică şi spirituală – totul e aici în continuare. Mai greu mi-e cu America... Cînd am ajuns acolo, nu ştiam limba decît foarte puţin. Lasă, că m-am dus acolo nu să rămîn, ci să predau, chipurile, măiestrie poetică la Universitatea din New York.

Mă mai ajutam cu gesturile, mai desenam pe tablă cînd nu ştiam cuvintele, nu eram nici la curent cu poezia americană, nici cu cea engleză... Bineînţeles că mă interesează tot ce se leagă de România – deşi nu înţeleg mare lucru. Ştiţi? Eu cu politica am cam înţărcat-o – cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt!

“Sînt uimită că mai exist pentru cineva aici”

 Întrebarea mea se lega de faptul că mulţi români vor să s