După petrol şi arme, comerţul cu droguri este prima afacere ca rentabilitate din lume. Conform statisticilor, în România, numărul consumatorilor de droguri este în creştere (mai ales după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană), după cum în creştere este şi numărul deceselor înregistrate din cauza drogurilor. Într-o ţară plină de probleme sociale grave - şomaj, nivel de trai scăzut, sistem educaţional, sistemul sănătăţii, toate aproape la pămînt - unde se situează aceste statistici şi problemele consumatorilor de droguri, cît de multe ştim şi cît de mult vrem, de fapt, să cunoaştem despre aceşti "răsfăţaţi ai sorţii"?
Îţi dă o senzaţie de libertate. Pentru cîteva ore, cel puţin, consecinţele, problemele din lumea reală dispar şi, pur şi simplu, dispari şi tu din viaţa problemelor tale. Te laşi sedus de senzaţia de bine, de desprinderea de tot ce înseamnă viaţa ta, pe care nu o doreşti. Acul în venă sau aburul inhalat printr-un corp de pix din folia de staniol pe care se dizolvă încet praful albicios al promisiunii deşarte de paradis artificial.
După căderea comunismului, la începutul anilor â90 singurii români care intrau în contact cu drogurile erau cei care plecau în Occident. În ţară, consumul de droguri şi traficul au început abia cîţiva ani mai tîrziu. Atunci, heroina era singurul drog despre care se vorbea, avea un preţ bun, era de calitate bună - scenariul perfect pentru a prinde muşterii. Pentru a-i fideliza. De altfel, traficanţii vizau în primul rînd oamenii cu stare materială bună, iar heroina era văzută că drog de petrecere, în special pentru copiii de bani gata. Consumul de heroină era "cool" pînă au început să apară consecinţele. Oamenilor le-a crescut toleranţa şi, de la zi la alta, îşi dădeau seama că nu mai fac faţă doar cu o singură ţigară de heroină, fumată la petreceri. (Iniţial se golea o ţigară normală de tutun, se umplea
