Maranta este o plantă originară din Brazilia şi din zonele tropicale ale Africii. Genul cuprinde aproximativ 20 de specii. Cele mai cultivate sunt Maranta Arundinacea, Maranta Bicolor şi Maranta Leuconeura. Această plantă este cultivată mai ales pentru frunzele sale ornamentale, late, ovale, lungi de până la 19 centimetri şi late de zece centimetri. Pentru a-şi conserva umezeala, frunzele se pliază noaptea sau atunci când luminozitatea este foarte mare, de aici şi denumirea populară dată de americani, „Planta care se roagă“. Florile Marantei sunt mici, albe cu pete purpurii şi nu sunt foarte frumoase. Acestea au trei petale şi o stamină mare în interior. Pe măsură ce planta îmbătrâneşte, petele de pe frunze se închid la culoare, efectul ornamental al acestora devenind şi mai puternic.

Îngrijire Maranta poate fi cultivată atât în casă, cât şi în seră neavând nevoie de lumină din abundenţă. Este asemănătoare, ca aspect şi cerinţe faţă de mediu, cu Calathea, cu care e confundată uneori. Spre deosebire de aceasta, Maranta este mai mică şi are lăstari uşor târâtori. Este o floare cu vegetaţie continuă, care se simte bine în spaţii calde şi umede. Temperatura optimă este de 18-25 de grade Celsius. Iarna trebuie să aveţi grijă ca planta să nu fie ţinută în locuri unde temperatura coboară sub 8-10 grade Celsius. Maranta are nevoie de un aer foarte umed. În lipsa umezelii atmosferice, frunzele se rulează sau se usucă pe margine şi în final mor. Planta trebuie udată cu regularitate, încercându-se ca pământul să se menţină umed, însă nu excesiv. În momentul în care udaţi planta, este important ca apa folosită să fie la temperatura camerei. De asemenea, este bine ca frunzele să fie pulverizate zilnic cu apă călduţă. În ceea ce priveşte substratul, pământul potrivit pentru Marantă este un amestec de turbă, pământ de frunze, cu puţin pământ de grădină şi nisip. Acesta trebui