Se termină: cu urare de botez grabnic: "Şi-a zis: Cît mac e prin livezi, / Atîţia ani la miri urez! / Şi-un prinţ la anul! blînd şi mic, / Să crească mare şi voinic, / Iar noi să mai jucăm un pic / Şi la botez!".

Povestea: păi, e vorba de o nuntă. Se horeşte, se urează, se mănîncă şi se bea. Şmecheriile textului: o nuntă ţărănească e învelită în foaia de argint şi de trifoi a basmului. Totul senin, totul echilibrat. Roşeaţă în obraz, chiar, are mireasa. Este o lume stricată doar de un semn animalic: "De-ai fi văzut cum au jucat / Copilele de împărat, / Frumoase toate şi întrulpi, / Cu ochi şireţi ca cei de vulpi, / Cu rochii scurte pînă-n pulpi, / Cu păr buclat".

De fapt, semne de animal, de vietate sînt lăsate peste tot. Oamenii sînt nişte animăluţe, se mişcă spre nuntă şi în hore ca un mecanism. Să adăugăm ritualul bine marcat al nunţii, botezul aşteptat după nuntă. Adunarea din patru zări ca roiurile. "Prin vulturi vîntul viu vuia" vuieşte a nuntă în iarbă. Se povesteşte de unde a lăsat nunta furnicilor Eminescu în Călin file de poveste: "Iată vine nunta-ntreagă - vornicel i-un greierel, / Îi sar purici înainte cu potcoave de oţel; / În veşmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec / Somnoros pe nas ca popii glasuieşte-ncet un cîntec; / O cojiţă de alună trag locuste, podu-l scutur, / Cu musteaţa răsucită şede-n ea un mire flutur; / Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ, / Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi. / Vin ţînţarii lăutarii, gîndăceii, cărăbuşii, / Iar mireasa viorică i-aştepta-ndărătul uşii. / Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, / Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten; / El tuşeşte, îşi încheie haina plină de fireturi: / - ŤSă iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături»."

Emo, SMS şi MMS şi Virale pentru Bloguri: "El, cel mai drag!", "Că doară tocmai Vio