Trebuie să revin, de astă dată cu neplăcere, la subiectul Muzeul Ţăranului Român. De curînd, o comisie de audit a Ministerului Culturii a fost acolo în control. Ea a făcut desigur audit din plin, dar, dincolo de gestiune şi finanţe, s-a investit mai ales în chestiuni de fineţe, într-o hermeneutică muzeală. Cu o fineţe de bocanc, raportul ei către ministrul Culturii, adus oficial la cunoştinţa conducerii Muzeului, recomanda desfiinţarea expunerii lui Horia Bernea.

Citez din raport: "Ideal ar fi ca, odată cu definitivarea lucrărilor de consolidare a clădirii, muzeul să fie pregătit cu o expoziţie permanentă nouă ca tematică, prin care să fie puse în valoare şi alte obiecte din patrimoniul extrem de valoros, de aproape 90.000 de bunuri culturale mobile, al muzeului şi, bineînţeles, cu alt mobilier pentru expunere" (mobilier conceput, bineînţeles, de Horia Bernea special pentru a susţine expunerea, pentru a-i mări expresivitatea).

Nu cred că membrii Comisiei MCC ignoră diferenţa dintre audit şi hermeneutică. Dacă ar încurca domeniile, ei ar fi nu numai incompetenţi, ci un pericol pentru cultura românească şi nu mă îndoiesc că ministrul Culturii - un om al nuanţelor, al rigorii - i-ar fi îndepărtat din Minister. Om al nuanţelor, ministrul Adrian Iorgulescu linişteşte presa, alertată de noua ameninţare care paşte Muzeul european al anului 1996: e vorba doar despre o recomandare, un document fără putere oficială, iar domnia sa nu intenţionează să distrugă MŢR. Dar nimeni nu crede că el ar avea intenţia şi mai ales timpul, în ultimele lui săptămîni de ministeriat, să se ocupe atît de drastic de MŢR. Oricine îşi dă seama că "recomandarea" funcţionarilor MCC nu e decît o încercare a mării cu degetul, un program de viitor, încurajat probabil de sperate schimbări politice, aduse de alegeri. E semnalul de raliere a muzeografiei conservatoare, care continuă să cre