Vrem, nu vrem, ascultam manele. Din difuzoarele masinilor de fite, in restaurante ori in mijloacele de transport in comun, ragusita voce a lui Nicolae Guta ori pitigaiatul ciripit al Denisei iti provoaca perturbari la trompa lui Eustache. Nu poti sa te departezi cumva de vreo sursa de sonorizare, ca apare alta care sa-ti introduca in subconstient versuri memorabile de genul: "Banii mei minte nu are, sparge tot ce-i sta in cale, capete si maxilare". La urma urmei, maneaua e un rau necesar. Selecteaza categoriile de auditor dupa nivelul intelectual si dupa comportament. Nu poti sa-i ceri unui mardeias de pe stadion sa-l asculte pe Jonny Raducanu sau Duke Ellington. Abia de scoti dintre preferintele lui muzicale cateva feluri de mancare, cum ar fi Florin Salam, Fratii Peste sau Radu Ciorba. Unii manelisti au prostul obicei de a-si lua numele de scena dupa localitatea din care provin. Asa s-au nascut Stefan de la Barbulesti, Jean de la Craiova, Lica din Pantelimon, Grigore din Aparatorii Patriei sau, mai nou, Madrid de la Paris. Nu radeti, chiar asa se intituleaza guristul care a adus pe piata muzicala celebrele versuri: "E intrecere la petrecere, boxele vibreaza, fetele danseaza". Coalitia anti-manele facuta de patronii de restaurante Aflat in plina campanie electorala, deputatul Vlad Hogea promitea pe viitor „demanelizarea politicii romanesti". Ca simbol al unei culturi precare, dar si ca un pericol social prin incitarea la violenta si alte nelegiuiri, maneaua a intrat ca un supozitor si in limbajul politic, existand riscul de a se transforma acest gen muzical intr-un brand national. Dupa ce a fost amendat in repetate randuri de Comisia nationala pentru Discriminare, fiindca punea anunturi de genul "Nu servim romi", un patron de restaurant din Botosani, Aurel Husoschi de la "Moldova", a gasit o alta metoda de a-si selecta clientii. A pus la vedere un afis mare pe care