Reflexul oricărui partid politic este de a căuta să evite poziţia în care să nu poată da vina pe rivali pentru inevitabila perioadă de dificultate a economiei. Până acum, aşa-zisele negocieri între partide au avut un iz de telenovelă şi s-au axat pe componenţa viitorului executiv. Problema programului pe care îl va avea noul guvern a fost abordată doar tangenţial, cu termeni nobili precum interesul naţional care primează în faţa celui de partid, principiile dreptei şi ale

Reflexul oricărui partid politic este de a căuta să evite poziţia în care să nu poată da vina pe rivali pentru inevitabila perioadă de dificultate a economiei.

Până acum, aşa-zisele negocieri între partide au avut un iz de telenovelă şi s-au axat pe componenţa viitorului executiv. Problema programului pe care îl va avea noul guvern a fost abordată doar tangenţial, cu termeni nobili precum interesul naţional care primează în faţa celui de partid, principiile dreptei şi ale stångii etc. Acest lucru prezintă cel puţin două probleme.

Prima este că toate discursurile despre principii şi ideologii presupun că romånii nu ştiu realitatea politicii autohtone: niciun partid nu are o ideologie coerentă, pe care să o adopte pentru alte scopuri decåt manipularea electoratului timp de vreo două luni la fiecare patru ani. Dar să spunem că putem trece cu vederea peste acest „mic inconvenient“.

Cea de-a doua problemă pe care o ridică tonul negocierilor din 30 noiembrie încoace este absenţa întrebărilor legate de cum va finanţa noul guvern programele partidelor care-l vor forma şi, în general, de cum îşi va putea respecta Romånia toate angajamentele financiare pe termen scurt şi mediu, în condiţiile în care încasările la buget scad, iar costurile de finanţare cresc. O juxtapunere sumară a promisiunilor electorale şi a situaţiei financiare scoate la iveală o realitate incomodă: nu puţine din