- Cultural - nr. 220 / 10 Decembrie, 2008 A aparut, in seria de carte Exemplarium a Fundatiei Culturale «Cezara Codruta Marica» din Targu-Mures, Ziua de absenta, de Melania Stejarean, cu o problematica delicata a zilei noastre: omul intre stima de sine si agresivitatea comunicarii. Autoarea priveste Eul in comunicare asertiva, dar si in cea pasiv-agresiva: Voi ajunge inca o data acasa si voi citi / sau voi bea o cana cu… vant. / Ma voi spala si voi numara petalele liliacului mov. / N-am nicio obsesie. / Nimeni, Niciodata, nu va putea exclama cu mine: / Ajunga-i zilei rautatea ei?! Ziua de absenta poate fi citita, intre Adevar si Fals, ca jurnal filozofic. Privirea austera a autoarei, profesor de filozofie, inspre omul din rai sau inspre cel din iad, in functie de felul in care stie sa spuna cine este, justifica un asemenea unghi de lectura. Mai departe, Melania Stejarean se asaza intr-un joc al oglinzilor reci, al infinitelor posibilitati ale omului de a urma coduri ale comunicarii si, mai ales, de a le implini. Sau zadarnici. Cum autoarea trece, cu abilitate, de la enunt la argument, apoi, de la argument la concluzie, suntem indreptatiti sa-i asociem cuvintele lui Aristotel : O vorbire in care, daca ceva a fost dat, altceva decat datul urmeaza cu necesitate din ceea ce a fost dat. Sa intelegem ca Ziua de absenta este un silogism? Despuiat de iubirea convietuirii si a comunicarii, omul isi poarta, intre inceput si sfarsit, zadarnicia. Ne-convietuirea, ne-comunicarea... Autoarea, in marea cautare a fiintei umane, fiinta increzatoare sau deziluzionata, initiaza un lucid colocviu despre galceava omului cu lumea; peste care asterne, misterios, intrevederea luminii, iar prin aceasta, setea de a sorbi din Omenire: ... si ajuta-ma sa sorb din omenire. Noua judecata a autoarei, cea din portativul silogistic, ia litera poemului filozofic, pentru a se face vizibila: Bucur