Duminică seara, după anunţarea estimărilor rezultate din sondajele realizate la ieşirea de la urne, toţi şefii principalelor partide şi-au anunţat zîmbitori victoria. (În afară de liderul PRM, desigur, dar trista sa figură merită, măcar o dată, ignorată complet.)

Interesante alegeri am avut în România, din moment ce nimeni n-a pierdut! Dacă avem în vedere doar cifrele, s-ar părea că fiecare partid a cîştigat ceva: PSD e pe locul întîi (după ce, în ultimii ani, trecerea în plan secund a lui Ion Iliescu, "mătuşa Tamara" şi cocoloşirea corupţilor părea să-l "tragă" iremediabil în jos), PNL are cel mai mare procent de după 1990 (în ciuda uzurii fireşti aduse de guvernare), iar PD-L poate fi mulţumit că nu a scăzut mai mult (căci de cîtăva vreme tot scade, după ce s-a îmbătat cu apa rece a sondajelor de acum cîţiva ani, în care avea peste 50% din intenţiile de vot). În fine, UDMR a revenit la "cota" sa obişnuită, trecîndu-i spaima că nu va trece pragul de 5% din cauza apariţiei Partidului Civic Maghiar. Cel mai mult a cîştigat Partidul Conservator: deşi în toate sondajele e cotat cu 1-2%, intră mereu în Parlament prin alianţe. Iar alianţele le datorează, desigur, televiziunilor "din dotare". Dar nu contează numai cifrele. În afară de ceea ce oferă, în orice democraţie, alegerile - o majoritate parlamentară şi un guvern - acestea de acum sînt importante şi pentru că sînt primele cu un alt sistem de vot, aşa-numitul "uninominal". S-au cheltuit atîtea energii pentru el: preşedintele Băsescu l-a susţinut din răsputeri, cîteva dintre cele mai active organizaţii neguvernamentale de asemenea, iar sondajele au arătat că şi alegătorii îl doresc. Pînă la urmă, din "fabrica" de compromisuri şi amendamente a Parlamentului a ieşit o struţo-cămilă. Dar legea e lege. "Uninominalul" a avut drept prim efect o campanie electorală în care viitorii membri ai legislativului le pro