Starea de revoltă a unor minţi luminate în privinţa alianţei stânga-dreapta de azi pare uşor hazlie, dacă ne uităm cu atenţie în istoria post-decembristă. Să rememorăm câteva din elementele principale. Septembrie 1991. Petre Roman este forţat de o nouă mineriadă şi organizatorii ei politici de la Bucureşti să-şi depună mandatul de prim-ministru. Octombrie 1991, negocieri la Palatul Cotroceni în care preşedintele Iliescu îl impune pe Theodor Stolojan prim-ministru. PNL susţine guvernarea şi dă cabinetului trei miniştrii. A fost prima formă de colaborare parlamentară şi guvernamentală stânga-dreapta după Decembrie 1989.

27-29 Martie 1992, Convenţia Naţionala a FSN. Liderii prezintă rapoartele. Se supun la vot câteva moţiuni ce reprezentau de fapt grupările din interiorul partidului. Câştigă Petre Roman cu moţiunea “Viitorul-Azi” şi odată cu ea, funcţia de lider naţional. Taberele se înfruntă prin intermediul susţinătorilor. Se scandează: “Fără comunişti!”, “21-22, comuniştii au tras în noi!”, “Nu vă fie frică, nu pică Petrică”. Adepţii lui Ion Iliescu părăsesc sala revoltaţi. Şi mai apoi partidul. Fondează rapid FSN-22 Decembrie, după care FDSN, care avea să devină PDSR. După ruptura definitivă dintre aripa Iliescu şi aripa Roman, ce a constituit PD (FSN), a urmat o lungă serie de şicanări reciproce dar şi de colaborări surpriză, la momente cheie.

Formaţiunea condusă de Petre Roman a sprijinit CDR în formarea unei majorităţi şi a unui guvern în Noiembrie 1996. O nouă combinaţie stânga-dreapta. În 1998, când PD a devenit nemulţumit de guvernare, este aruncat Traian Băsescu în joc, pentru atacarea PNŢCD şi deschiderea unor discuţii de colaborare cu PDSR. La Clubul Dacia, se întâlnesc Adrian Năstase şi Traian Băsescu, care fac declaraţii presei, sugerând o apropiere.

Noiembrie 2000. PSD câştigă cele mai multe mandate în alegerile parlamentare şi