SCRIITORUL DE LA PAGINA 3 Când plouă, şi plouă de o săptămână neîntrerupt, frizeria lui Mitică se umple de popor. Unii nu lasă sticla de bere din mână nici când sunt bărbieriţi promoţional, adică gratis. Mitică nu prea are clienţi, însă când vremea se strică toţi cei care o iau de dimineaţă cu băutul se mută de la bodega din colţ în cămăruţa frizerului, la poveşti.
Pe vremea când lucram la “Higiena”, la Sala Palatului, spune Mitică, i-am tuns şi i-am ras pe toţi ăştia, care azi sunt mari şi tari. Trecutul lui Mitică e la “Higiena”. Acolo i-a avut în brici – cum îi place să spună – şi pe cutare de la Preşedinţie, şi pe cutărică, de la Guvern.
Cum mama mă-sii, zice gânditor, parcă vizualizând scena, vecinul Nae, l-ai avut pe banditul ăla sub cuţit şi nu i-ai tăiat gâtul?! Da’ ce, bă, Nae, ştiam eu ce-o s-ajungă? Odată, face melancolic frizerul, mi-a stat în scaun, aşa, cum te văd şi cum mă vezi, bancherul, cum dracu-l cheamă, ăla care le ia acum casele la oameni, că nu mai pot plăti ratele… Ţin minte că ploua şi el avea bişniţa la cinema Bucureşti. Decât să mă tundă zero la Miliţie, mi-a zis el, mai bine mă aranjezi matale, să semăn a om de afaceri.
Trebuia să-l scurtezi de cap, se bagă în vorbă şi Piticu. I se spune Piticu, fiindcă are doi metri şi ceva. Pe vremuri, scotea şi el un ban pe la cinematografe. Dar ca să nu fie remarcat îi vindea biletele la suprapreţ unui amărât cu picioare scurte, adevăratul pitic. Îl am pe bancher bănuţ cu bănuţ, mai zice Piticu, dedându-se amintirilor. Era cămătarul găştii. Ne ardea la buzunare pe toţi. Avea stofă, ce mai încolo, încoace. Îi lipsea numai democraţia, ca să-şi tragă nişte bănci. Totuşi, trebuia să-l fi tăiat. Azi aveam o lepră mai puţin. Mitică are răspunsul pregătit: Ce, bă, ştia cineva ce-o să fie? Să fi aflat eu ce urmează, nu-i crestam? Ţin minte c-am avut şi o discuţie cu ăla, cum îl cheamă
