Consideraţi că avem autori/cărţi care ar merge la export? Dacă da, care sînt aceştia/acestea? Bogdan Hrib: Da, avem autori (noi cei de la Tritonic) care ar merge la export. Ei sînt Roxana Brînceanu (dacă o mai convingem să continue Sharia!), Costi Gurgu cu Reţetarium, Marian Coman cu Testamentul de ciocolată şi ultimul, dar nu cel din urmă, Liviu Radu cu trilogia Waldemar. Horia Nicola Ursu: Avem autori care ar putea avea succes „afară“. Nu mulţi, dar buni. Ona Frantz, cu Sfîşierea, ar fi o candidată bună pentru oricare dintre editorii de dincolo de ocean; cu un traducător bun, cartea ar avea sigur succes la unul dintre cei mari, Tor sau Del Rey. Marian Coman, cu Testamentul de ciocolată, s-ar potrivi de minune pentru un small press (de altfel, există deja o tentativă de export pe cale de finalizare) axat pe „ciudăţenii“: New Weird, fantastic etc. Dan Doboş, cu Abaţia lui, ar fi un alt posibil „bun de export“, l-aş vedea lesne publicat de DAW, de pildă, editori proeminenţi de science/fantasy; sau la Baen Books, mari amatori de serii epice. Pe Roxana Brînceanu cu Sharia, aş încerca să o vînd celor de la Pyr Books sau celor de la Solaris, care-s parcă mai înclinaţi spre cărţi cu o acţiune dinamică; dar mai întîi aş convinge-o pe Roxana să se-apuce de scris la una sau chiar două urmări. Cătălin Badea-Gheracostea: Toţi premianţii „Vladimir Colin“ se pot exporta cu romane. Încă alţi 25 de autori cu proze scurte. George Lazăr: Lipsit de modestie, aş menţiona numai romanul meu, America One, apărut la editura Tritonic, ca bun de export. În acest sens l-am şi scris. La fel voi face şi cu celelalte. Liviu Radu: Nu prea. Abaţia de Dan Doboş, Sfîşierea de Ona Frantz, Reţetarium de Costi Gurgu şi cam atît. Laurenţiu Nistorescu: „La export merge orice“, spun exportatorii din economie şi, dacă judecăm prin prisma faptului că industria traducerilor de la noi importă, de as