Lansat stagiunea trecută, proiectul „Opera rara“ a propus, la Opera Naţională Bucureşti, în cadrul Studioului experimental, o excelentă versiune a operei preclasice Dido şi Aeneas de Purcell. Tineri solişti de calitate au colaborat cu ansamblul coral Accoustic (condus de Daniel Jinga) şi cu orchestra cu instrumente de epocă (fondată de Mihai Ghiga), sub bagheta apreciatului Tiberiu Soare. Au urmat secvenţe din Fiica regimentului de Donizetti şi I Capuleti e I Montecchi de Bellini (pe care le-am comentat la timpul respectiv), pentru ca, în această toamnă, în Foaierul Galben, special amenajat pentru asemenea producţii cu pian, un număr destul de redus de spectatori să urmărească primele două opere scrise de Puccini, prezentate acum în premieră pe ţară. În Le Villi am ascultat glasuri de calitate, dar necizelate, cu serioase probleme tehnice – soprana Madeleine Pascu, tenorul Vlad Miriţă şi baritonul Eugen Secobeanu s-au străduit totuşi să redea ceva din esenţa personajelor, colaborînd cu corul Accoustic şi evoluînd într-o regie imaginată de Anda Tăbăcaru-Hogea, susţinuţi la pian de Luminiţa Berariu. În Edgar ne-au încîntat solişti experimentaţi, de reală valoare – soprana Sorina Munteanu, mezzosoprana Liliana Ciucă (tot mai des invitată la ONB) şi tenorul Robert Nagy (un oaspete rar al teatrului, deşi performanţele sale artistice ar da strălucire spectacolelor curente) au etalat splendide glasuri dublate de ştiinţa interpretării, alături de baritonul Ştefan Ignat. Un adevărat regal care, deşi a beneficiat de colaborarea expresivă a pianistei Mihaela Vâlcea, ar fi meritat să fie pus în valoare pe scena mare, în compania orchestrei (care, desigur, ar fi trebuit să înveţe o nouă partitură…); din păcate, ambele s-au pierdut într-o banală „bifare de acţiune“ pe care nu o merita nici Puccini, nici efortul celor implicaţi. Le cantatrici villane Dar prima montare în ade