Noua solutie guvernamentala care se profileaza e judecata de mai toata lumea ca imorala. Cand toata lumea devine asa de etica, permiteti-mi mie, care ma ocup cu morala publica numai cand nu se gaseste nimeni altcineva, sa ma aplec putin asupra eficientei. Ce ma intereseaza este eficienta formulei imorale gasite sau, mai exact, relatia dintre moralitate si eficienta in spatiul politic romanesc.
Sa incep prin a spune ca nu exista solutie integral morala in politica noastra. Publicul care sangereaza la ideea a tot felul de aliante contra naturii nu isi da seama ca nu exista o baza de inocenta de pe care sa inceapa aceasta discutie. PD-L e un partid mai curat ca altele, dar nu se trage din Piata Universitatii. Numai anul acesta a ingurgitat fara probleme aparente de digestie un buchet de peremisti si fosti baroni locali PSD, care s-au adaugat la ce mai aveau ei pe acolo.
Avantajul moral al PD-L exista insa: ministrii sai au fost mai decenti, parlamentarii sai din ambele aripi au votat mai european. Programul enuntat de ei e mult mai corect decat al PNL si al PSD, care s-au facut de-a dreptul de ras luptand ultimii doi ani doar contra DNA si ANI. Daca nu judecam in termeni absoluti, PD-L poate aparea ca o alternativa mai morala cand il compari cu celelalte partide.
A doua intrebare importanta este daca intre PNL si PSD exista la ora asta diferente de moralitate. Raspunsul meu este clar: nu. Ani de zile am inchis ochii la diverse comportamente ale cuplului Tariceanu-Patriciu pe motivul balconului din 28 ianuarie. Dar nu mai am sperante la liberali: Bogdan Olteanu chiar si-a aratat vocatia de fiu spiritual al lui Viorel Hrebenciuc, iar Morega nu e cu nimic mai breaz decat Cozmanca.
Si la capitolele legi pentru prieteni, fonduri discretionare date administratiei publice, exceptii de la legi pentru mita electorala, liberalii nu mai au
