JURNAL DE ROMÂNIA
Încă din primele rînduri vreau să spun că sînt bine, ameţit de succesul în alegeri, ceea ce îţi doresc şi ţie, ţii minte începuturile noastre care se pierd în negura epocii de tristă amintire, eu făceam banii peste mări şi ţări, iar tu, ca un contabil cuminte, îi numărai din doi în doi, acasă la lumină şi la cursul zilei, iar mai tîrziu, amîndoi, ca două sticle cu mesaj, am fost aruncaţi în valurile tranziţiei, găsiţi şi scoşi la mal de binefăcătorul nostru, cel care a fost pe rînd Bunicuţa, Nea Nelu, iar mai tîrziu Bătrînul Edec, ţii minte, dragă Stolo, cum sîngele nostru s-a risipit prin partide şi guverne, de la stînga la dreapta, de sus în jos şi înapoi, ce vremuri frumoase, dar şi de căcat, să n-aibă parte Nutzi de Secretariatul General al Guvernului dacă te mint, dar uneori mă cuprinde o nostalgie pînă la lacrima lui Ovidiu, unde sînt timpurile acelea în care Petre Roman şi Mona Muscă erau şi mamă, şi tată, ţii minte, dragă Stolo, cum m-a podidit plînsul, altfel riscam să mă podidească rîsul, rîsul-plînsul e pentru intelectuali, nu pentru noi doi, ţii minte cum mă zguduiam de plîns, iar tu nu înţelegeai de ce şi te gîndeai mai degrabă la internat decît la candidatură, intrasem în panică, sincer să-ţi spun, Adrian Năstase urma să mă salte şi să mă umfle, şi atunci, disperat, scund şi primar-general m-am aruncat în luptă, n-aveam ce să pierd, ceea ce nu înseamnă că mi-a fost uşor, dar, oricum, dragă Stolo, a venit ziua în care să-ţi spun mulţumesc, poftim scaunul de premier, nu e mult, dar nu e nici puţin, nu pleca urechea la cei care spun că ai fi marionetă, îţi aduci aminte de zilele petrecute la Cotroceni, cînd ai învăţat pe dinafară aleile, piatră cu piatră, boscheţii, frunză cu frunză, cucuveaua, pană cu pană, aşteptând să te chem, să te primesc, ai avut nervii tari, dragă Stolo, Pleşu, Săftoiu şi mulţi alţii n-au r
