Vă propunem acum, în apropierea Sărbătorilor de iarnă, să ne oprim asupra unui subiect pe care în mod normal îl abordează numai specialiştii: lumina Soarelui. Este lumina care ţine în viaţă această planetă, care (probabil) a generat viaţa pe Pământ şi de care ne poate despărţi numai… moartea.

Multe dintre vietăţile de pe Terra sunt direct dependente de lumina solară. Plantele, într-o proporţie încă şi mai mare, sunt heliotrope, adică nu pot creşte fără a primi această lumină. Dar ce este la urma urmei lumina solară? Astăzi putem răspunde la această întrebare aproape fără greşeală, cercetările ultimelor decenii găsind răspuns şi la ultimele necunoscute. Lumina pe care o primim este spectrul radiaţiilor electromagnetice emise de Soare, steaua care ţine în echilibru şi guvernează sistemul nostru planetar.

CHESTIUNI FIZICE

Cel dintâi lucru care ne interesează în mod direct şi major este faptul că acest spectru ajunge pe Pământ după ce trece prin atmosferă (învelişul gazos protector al planetei), iar calitatea acestei atmosfere este direct proporţională cu calitatea luminii pe care o primim. Din punct de vedere cantitativ, de la Ecuator către cei doi poli lumină înseamnă perioada dintre ridicarea şi căderea Soarelui dincolo de linia orizontului.

La poli, radiaţia pătrunde pe timpul verii şi pe porţiunea de timp pe care obişnuim să o numim "noapte", iar pe timpul iernii nu pătrunde deloc. În plus, mişcarea straturilor succesive de nori, smogul, ceaţa şi alte fenomene mai mult sau mai puţin naturale pot influenţa cantitatea de lumină pe care o primim.

Lumina solară devine strălucitoare, orbitoare chiar, atunci când în calea radiaţiei nu stă nici un obstacol şi ea cade perpendicular. Fenomenul este asociat şi cu o cantitate de căldură considerabilă, capabilă să provoace evaporarea apei, uscarea plantelor, moart