Se ia ciolanul puterii şi se afundă în sosul gras al fondurilor europene. Se condimentează cu niscaiva ierburi amare de criză şi totul se aşază în faţa rudelor pe care le-ai înjurat în ultimii ani. Se pun la dispoziţie şi două farfurii gigantice şi adânci cât să se înfrupte din ele o mie de primării cu tot cu funcţionari. Apoi, cu frăţească înfrigurare, se aşteaptă venirea polonicului. Totul a început cu refuzul liberalilor de a merge la guvernare alături de foştii aliaţi şi fraţi de dreaptă ideologie. Cu burţile doldora după patru ani de guvernare şi susţinuţi de cămările pline ale oamenilor de afaceri din partid, liberalii au decis intrarea într-o hibernare sănătoasă. Gândesc ei că peste patru ani vor ieşi mai viguroşi dintr-o opoziţie practicată în vreme de criză, amintind populaţiei belşugul consumist dinaintea fatidicului sfârşit de an 2008. Apoi a început mica, dar viguroasa revoluţie din chiuvetă. Se spune că Miron Mitrea este cel care a orchestrat lovitura prin ungherele toaletelor senatoriale. Un vot democratic, în partidul cu cel mai nedemocratic pedigree, a decis în favoarea unei alianţe cu PD-L. Puterea a fost preluată de câinii agili din teritoriu, vrânceanul Marian Oprişan şi teleormăneanul Liviu Dragnea, asmuţiţi de Mircea Geoană şi Miron Mitrea. Este lovitura de ciocan a noului sistem electoral, care izbeşte în creştetul politicienilor de la centru. Cei ameţiţi de lovitură sunt dinozaurii Iliescu şi Năstase, nevoiţi să se confrunte cu puternicii şefi de consilii judeţene întăriţi de votul popular din guberniile de partid. După o lungă opoziţie, stomacul acestora stă lipit de coaste, iar ciolanul puterii stă aburind pe masă. La finalul a patru ani de acuzaţii şi afuriseli împotriva marilor corupţi socialişti, democrat-liberalii joacă acum rolul scorpiei îmblânzite. Însă mulţi uitaseră că diferenţa dintre siglele celor două partide proaspăt aliate nu e