Indiferent de limba în care este jucata o piesa sau de originea actorului, teatrul are capacitatea de a-si puncta numitorul comun, lucru dealtfel demonstrat si în cea de-a doua zi a Festivalului Studio. Miercuri, 10 decembrie, am asistat la cea mai delicata combinatie de teatru din cadrul festivalului. Astfel, ziua a fost deschisa de Universitatea din Kaposvar, Ungaria, cu spectacolul “Portugalia” de Egressy Zoltan, care s-a jucat în limba maghiara. Publicul mixt s-a putut bucura de o lume “adevarata” în care pilonul principal, textul, a fost pus în umbra de miscarea atent coordonata si o expresie scenica, care vine ca o confirmare a calitatilor studentilor din Ungaria. Spre prânz registrul s-a schimbat si am revenit la plaiurile mioritice reprezentante de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografie “I. L. Caragiale” din Bucuresti care timp de aproape doua ore au redus spectatorii la o liniste totala cu spectacolul “Treapta a noua” de Tom Ziegler, în care cuvintele cheie sunt naturalete si calitate. Spectacolul “Diavolul” de Molnar Ferenc este o reprezentatie a studentilor maghiari din Universitatea de Arta Teatrala din Târgu-Mures care a încheiat seara printr-un amalgam de porniri faustice aduse într-o perioada mult mai actuala.

Cea de-a treia zi de festival a lasat spectatorii cu o serie de întrebari care în multitudinea de raspunsuri îsi au propriul numitor comun: teatrul. Doua dintre cele trei reprezentatii s-au jucat cu publicul pe scena, ceea ce a fost o adevarata provocare pentru iubitorii de arta care au stat minute în sir în picioare doar pentru a savura câteva zeci de minute de “viata reala”.

La spectacolul celor din Kaposvar, “Portugalia”, nu au avut acces toti spectatorii datorita spatiului mic, motiv pentru care piesa va mai fi jucata înca o data, în ultima zi a festivalului, joi, 11 decembrie.

Indiferent de limba