Horia Roman-Patapievici: " Această întrebare, pe care a făcut-o celebră „Academia Caţavencu“ încă din anii ’90, spune un lucru simplu, profund şi, întrucât ne priveşte, aporetic: ţara e dată, e limpede că n-o putem schimba; în aceste condiţii, cum s-o înţelegem? "

Cum s-o gestionăm? Cum, mai ales, s-o suportăm? Ne găsim, în acest moment, exact într-o situaţie de acest tip: avem ţara şi, pentru că nu ne convine, ne răstim panicaţi la instrucţiunile de întrebuinţare. Votând cum a votat, electoratul a fixat datele problemei, alegând actorii şi determinându-le ponderea; istoria recentă şi raporturile de forţă din culise le-au fixat deja gradele de libertate. Deci, aceasta e ţara, iar împotriva faptelor nu există argumente. Acum argumentele. Două sunt tipurile de probleme. Pentru că are decizia, problema preşedintelui este „cum poate fi gestionată situaţia“. Pentru că avem doar aşteptări (să nu uităm vorba lui Soljeniţân: în istorie, popoarele au doar emoţii), problema noastră este „cum să înţelegem ceea ce alţii gestionează (şi ne produc emoţii detestabile)“. O variantă de reacţie este să bocim, ca babele. O alta este să încercăm să înţelegem, ca adulţii. Ca principii: să nu ne luăm dorinţele drept fapte; să încercăm să înţelegem ce se poate face, date fiind lucrurile deja fixate.

Deşi în parlament au intrat patru partide, numărul actorilor politici este de fapt doar de trei: PDL, PSD şi PNL. Cadrul în care se desfăşoară toate negocierile între aceşti trei actori este marcat de următoarele fapte (istoria recentă plus raporturile de forţă din culise): (I) prin conducerea actuală (Călin Popescu-Tăriceanu, Crin Antonescu etc.), PNL a devenit partidul personal al lui Dinu Patriciu, deci nu există niciun motiv raţional de a face vreo deosebire între interesele acestuia şi acţiunile PNL-Tăriceanu; (II) PNL a trădat Alianţa D.A. şi şi-a dat afară de la g