Un studiu realizat pe şobolani a descoperit că aceştia au dat semne de dependenţă de zahăr. Cercetarea ar putea contribui la a înţelege mai bine problemele de acest fel care apar la oameni, anunţă LiveScience în ediţia sa de ieri. Profesorul Bart Hoebel şi echipa lui de la Departamentul de Psihologie şi Insitutul Princeton de Neuroştiinţă au studiat ani de zile semnele dependenţei de zahăr la şobolani. Experimentele au demonstrat că la şobolani există comportamente precum dorinţa de a consuma substanţa respectivă şi recidiva. “Dacă nevoia de zahăr este cu adevărat o adicţie, atunci ar trebui să existe efecte de lungă durată asupra creierului dependenţilor”, a spus Hoebel. “Dorinţa şi recidiva sunt componente importante ale adicţiei, iar noi am putut să demonstrăm că există aceste comportamente la şobolani”. Descoperirea a fost fpcută publică la întâlnirea anuală a American College of Neuropsychopharmacology, desfăşurat în Scottsdale, Ariz. Şobolanii funcţionează asemenea oamenilor în multe privinţe, motiv pentru care sunt folosiţi drept subiecţi în multe experimente. După ce nu au mai primit zahăr o perioadă de timp, şobolanii au consumat mai mult zahăr decât mâncau înainte, ceea ce sugerează comportamentul de recidivă. De asemenea, şobolanii au băut mai mult alcool decât în mod normal după ce nu li s-a mai dat zahăr, ceea ce sugerează că s-au produs schimbări în funcţionarea creierului lor. Funcţiile implicate erau un fel de obstacole pentru prevenirea altor tipuri de comportamente distructive, precum consumul ridicat de alcool. În plus, după ce au primit o doză de amfetamină foarte mică, ce nu ar fi trebuit să aibă niciun efect în mod normal, ei au devenit neobişnuit de hiperactivi. Sensibilitatea crescută la asemenea stimulenţi este un efect pe termen lung care poate fi o componentă a dependenţei. “Este posibil ca modificările funcţionării creierului şi de comport