Naghib Mahfuz, O mie şi una de nopţi şi zile, Traducere de Mihai Pătru, Editura Humanitas fiction, Ccolecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 242 p. Poveştile fascinante ale Şeherezadei, în care duhuri malefice transformă vieţile banale în adevărate aventuri, cu răsturnări spectaculoase de situaţie, reuşesc să îmblînzească mînia sultanului. Vraja ţesută de Şeherezada îi salvează acesteia viaţa, dovedind, încă o dată, puterea neaşteptată ce se regăseşte în aparenta fragilitate şi efemeritate a cuvintelor. Violenţa vindecată prin forţa nebănuită a blîndeţii ce se ascunde în farmecul poveştilor şi al fantasticului este lecţia pe care o oferă Şeherezada. Pe ea o vedem întotdeauna ca fiind povestitorul prin excelenţă, ea este cea care ştie pînă unde trebuie împinsă graniţa ficţiunii în aşa fel încît ascultătorul să rămînă vrăjit şi captiv în lumea ei iluzorie, iar ea să se poată întoarce în siguranţă în cadrul real. Aşa cum o ştim din O mie şi una de nopţi, Şeherezada înaintează cu uşurinţă prin labirinturi fantastice, deţinîndu-le misterul şi folosindu-l ca o cheie prin care îşi ţine ascultătorul captiv în firele vrăjite ale naraţiunii sale. În tărîmul ei ficţional, Şeherezada stăpîneşte traseele pline de capcane prin care îşi poartă ascultătorii şi nu este amăgită de plăsmuirile care deschid porţi către lumi în care imaginaţia abia cutezase să se aventureze. O Şeherezadă al cărei rol de povestitor s-a încheiat este greu de închipuit. Imaginea de simplă soţie a sultanului nu pare verosimilă, iar întoarcerea ei într-o realitate ce nu mai păstrează nimic din magia pe care o întreţinuse nopţi de-a rîndul ar deveni incompatibilă cu statutul Şeherezadei de creator de poveşti. A construi o Şeherezadă lipsită de universul ficţional ce i-a salvat viaţa, o Şeherezadă ce nu mai aparţine, într-un fel sau altul, poveştilor, nu s-ar susţine. Astfel, hotărînd să continue ce