Fiecare îşi are colţul său de lucru, cărţile sale preferate şi se crede unic." (152) Chiar este unic, asta e uimitor. Că "prostiile foarte secrete, foarte dragi", deşi "singulare", sunt "universale" e adevărat. Ceea ce nu-l împiedică pe prostul sau deşteptul în chestiune să nu aibă înlocuitor.
Uneori, în marginea reflecţiilor, desene. Toate foarte vii.
"Adormit, nu pot să vreau să mă trezesc." (172). Fals!
Doi oameni bogaţi, cu vilă somptuoasă în Occident, vor să-i ia casa unei bătrâne pensionare. Cei doi bogaţi sunt fiul şi nora ei.
Un moment, Valery m-a trezit. După aceea m-am stins. Prea nu mă interesează analizele lui din caiete. Nici măcar nu-mi dau seama dacă sunt interesante sau nu.
În câteva minute am renunţat, răsfoindu-le, la două cărţi. O lectură cum ai arde un chibrit. Le-am "evaluat". Parcă da, parcă nu... Mai bine, nu!
Am răscolit prin bibliotecă, doar-doar voi putea să citesc ceva. Până la urmă, am ales Bâlciul deşertăciunilor, pentru că ce spune titlul e cel mai aproape de ce se întâmplă în capul meu.
În pat la zece fără zece. Am zis că astăzi nu mă uit la televizor, astăzi citesc. La zece m-am culcat. Figura cu Bâlciul deşertăciunilor n-a ţinut.
Citesc totuşi, de trei luni, jurnalul lui Carol I. După ce-l termin, pot să trec la cartea de telefon.
"Nu valorez nimic în legătură cu ce nu mă duce la nimic." (222) Dacă "valorez" ceva, cât de cât, numai în legătură cu ce nu duce la nimic poate fi.
"Scepticismul constă în a crede în sine." (238) Oare ? Aş fi zis că a fi sceptic înseamnă a nu crede în nimic. Sau poate nici măcar sceptic nu sunt.
"Câteodată să ne rugăm - pentru Diavol." (238) Dacă e să te rogi pentru ceva, numai pentru Diavol, adică pentru ce nu este în regulă, poţi să te rogi. Însă rugăciunea, adevăra
