Fara iluzii si fara sentimente. Numai fapte.
Toata lumea cu capul pe umerii viitorului a dorit, a invocat, s-a bazat pe o reintalnire a dreptei la guvernare. Regimul PDL-PNL era perfectat. Lucru rar, idealul avea pana si procentajul necesar. Pentru prima oara in istoria iluziei politice romanesti, teoria justa a intalnit sentimentul popular majoritar, iar acesta ameninta sa transforme idealul in realitate si Romania in societate civilizabila.
Am spus, fapte, nu sentimente! Prima solutie de guvernare scoasa din joc a fost tocmai jonctiunea dreptei. Fapt: Patriciu si Tariceanu au spus nu si au reprogramat votul a trei milioane de alegatori.
Ce variante de joc avea PDL? Sa intre in opozitie, adica sa reinstaleze guvernul Tariceanu-Geoana, desi a castigat alegerile.
Exclus. Sa dezvolte varianta cruciata si sa se autosuprime, lansand un guvern minoritar, santajabil si debarcabil la primul cascat al lui Hrebenciuc. Absurd. Si atunci? Un guvern PDL-PSD! Exact asta si nimic mai mult! Oroare? Evident. Ce poate fi mai solzos si mai sulfuros decat sa-i imbratisezi pe cei inca plini de scuipatul tau? Nimic. Cu exceptia celorlalte variante.
Milioanele care au votat pro-PDL si anti-PSD intreaba: ce-ati facut cu votul nostru? Raspunsul: intrebarea trebuie pusa celor ce au lipsit de la vot, precum si dnilor Tariceanu, Patriciu, Popescu si Pirvulescu. Ultimii doi, titani ai votului emasculat, si-au irigat orgoliul cu 180.000 de voturi albe si au desecat acelasi numar de alegatori. Cu voturile absentilor si ale electoratului alb, PDL ar fi trecut de 40%, iar dreapta ar fi fost la putere. Adevarat, vocatia maniaco-obsteasca a dnilor Popescu si Pirvulescu ar fi fost ignorata, iar asta conteaza enorm si cantareste monstruos.
Votul generos al electoratului a fost impiedicat sa aduca la putere un guvern PDL, dar a impus
