Intr-un discurs pronuntat in sedinta din 27 martie 1913 a Senatului Romaniei, avand ca tema "chestiunea alcoolului si alcoolismului", dr. C.I. Istrati si-a dorit ca interventia "sa aiba ecou in viitor", caci alcoolismul devenise "o chestiune de cel mai mare interes pentru viitorul neamului nostru". Problema alcoolismului este redata astfel: "populatia se inmulteste, este drept, dar sub raportul vitalitatii mergem descrescand, energia poporului scade din ce in ce". Realitatea sociala descoperita de I.C. Istrati intr-un sat de campie valaha, la 1913, l-a tulburat peste masura: "M-am dus la tara, intr-o comuna rurala, si va rog sa ma credeti ca mi-a venit sa plang cand am intrat intr-o scoala, unde din 50 de copii din clasa nu am putut gasi decat vreo doi-trei normali, toti erau sifilitici si fii de alcoolici. (...) In epoca cand se face tuica, trebuie sa stea invatatorul cate 2-3 sferturi de ora dimineata ca sa poata incepe lectia, caci copiilor li se da acasa mamaliga cu tuica si vin ametiti la scoala".
Intr-o tara unde "cumperi vin si nu poti sti daca vinul ce ai cumparat este de Dragasani, de la Dealul Mare, de Cotnari ori de Nicoresti", berea era considerata "otrava". Profesorul amintea intamplari parca decupate din vremuri cand specula si inselatoria erau de neinchipuit: "Opriti de a se mai aduce struguri putrezi in tara din tinuturi contaminate de holera", in timp ce in Bucuresti, vinul era amestecat si chiar fabricat cu apa din Dambovita. Vinul, de o calitate proasta mai prin toate cotloanele tarii, ar fi putut fi inlocuit cu "singura bautura rationala care exista la noi in tara" si anume braga. "Din nenorocire - afirma Istrati -, nu o fabrica romanii si ma surprinde ca nu se gaseste cine sa faca o fabrica de braga, caci aceasta este bautura cea mai salutara fata de nevoile noastre actuale, fiindca este si un aliment si o bautura care are numai un grad