- Comentariu - nr. 221 / 12 Decembrie, 2008 Ce ne arata statisticile Biroului Electoral Central cu privire la prezenta la urne, in decursul anilor? Un fapt arhicunoscut: pierderea increderii electoratului in formatiunile politice; dezamagirea si dispretul votantilor fata de partide si liderii politici. Cateva exemple. La primele alegeri din 20 mai 1990, prezenta la vot a fost de 86 la suta, peste 14 milioane, din 17 milioane de alegatori, dorind sa-si exprime optiunea politica. Numai ca, treptat, treptat, populatia a intuit minciuna alesilor, diferentele dintre promisiunile alesilor si realitatile din perioada mandatului. Efectul? La 27 septembrie 1992 _ ne spune BEC _ doar 76,28 la suta dintre alegatori au mai mers la urne. Alegerile parlamentare si prezidentiale din noiembrie 1996 au egalat scorul obtinut la urne in 1992 (76,01 la suta), doar in contextul simpatiei de care se bucura la acea data CDR si noul presedinte, Emil Constantinescu. Dar, cum guvernarea pana in 2000 a fost una catastrofala, cetatenii au trait o alta dezamagire. Rezultatul? Doua milioane de votanti au declarat boicot la confruntarea electorala din 28 noiembrie 2000. Putin peste 65 la suta dintre cetatenii cu drept de vot au mai mers la sectiile de votare. Ulterior, la alegerile din noiembrie 2004, doar 10 milioane de votanti (58,93 la suta) s-au mai prezentat la urne. Faptul ca, la scrutinul din 30 noiembrie 2008, prezenta la urne _ arata acelasi BEC _ nu a depasit 40 la suta releva foarte clar ca absenteismul a devenit un vot de blam la adresa clasei politice. A Puterii, a Opozitiei, a tuturor celor care s-au aflat la cascavalul Puterii! Din 1990 pana acum, sapte milioane de cetateni considera inutil votul. Aceasta e marea drama a tarii, nu ca PD-L are acum premier, ca Geoana va fi (ori nu) presedinte al Senatului, iar Ilie Sarbu, vicepremier! Pe foarte multi cetateni ai Romaniei ii ma