STASI a colaborat cu serviciile secrete din România, dar relaţiile s-au răcit după anii 60. Germanii s-au dovedit a fi mult mai riguroşi, iar rezultatele lor au fost superioare celor obţinute de Securitatea română.

Istoricul german Georg Herbstritt, cercetător în cadrul Oficiului pentru Studierea Arhivelor Securităţii Est Germane a explicat pentru Adevărul, la sfârşitul unei conferinţe de la Centrul Cultural German, desfăşurată joi seara, diferenţa dintre cele două sisteme de poliţie politică.

Atât Securitatea, cât şi STASI, securitatea est germană aveau ca misiune obţinerea de informaţii şi perpetuarea regimului comunist. Şcolite de KGB, securitatea sovietică, serviciile secrete din RSR şi RDG au colaborat bine până la sfârşitul anilor 60, la acţiuni de răpire şi anihilare a unor militanţi anticomunişti, refugiaţi în Occident.

Răpiri şi executări

Herbstritt a rememorat pentru participanţii la conferinţă câteva din cazurile cele mai controversate, atât din cele prezentate deja în cartea STASI şi Securitatea, scrisă la Editura Humanitas în anul 2005, împreună cu istoricul român Stejărel Olaru, cât şi dosare noi. Misiunea diplomatică românească de la Berlin se transformase în cuibul de securişti, care atrăgeau şi răpeau militanţi anticomunişti români, refugiaţi în vest. Au fost astfel pur şi simplu răpiţi, repatriaţi împotriva voinţei, condamnaţi şi unii chiar executaţi. Odată cu îndepărtarea lui Ceauşescu de sovietici, spre sfârşitul anilor 60, securitatea avea să fie izolate de celelalte servicii secrete socialiste, relaţia cu redegiştii fiind şi ea obturată.

Herbstritt a avut curiozitatea să analizeze cazurile depistate în arhivele germane, din perspectiva Securităţii de la Bucureşti şi a supravieţuitorilor. În arhivele româneşti documentele sunt fie incomplete, fie lipsesc cu desăvârşire, fie s-a refuzat punerea lor la dis