Ajuns singur în România la 5 ani, ca refugiat de război, are o poveste de viaţă începută pe plaiurile mioritice. Sursa: Codrin Prisecaru

„Îmi place să ajut românii pentru că şi ei m-au ajutat pe mine“. Aşa se prezintă Lefter Boskovski, un bătrânel simpatic care, de o săptă mână, îndeplineşte rolul de ghid, translator şi chiar de detectiv pentru naţionala feminină de handbal a României. De fapt, bătrânelul este un grec de origine macedoneană, fost selecţioner al reprezentativei Macedoniei, care a trăit în România peste două decenii.

România comunistă, tărâm al făgăduinţei

Ascultându-i povestea, ai impresia că globalizarea e o noţiune veche de când lumea. „M-am născut în Grecia, am origini macedonene şi m-am făcut om în România. Am ajuns acolo în ’48, ca refugiat după un război civil din Grecia. Am venit atunci mai mulţi copii în România. Fără părinţi, fără nicio cunoştinţă... Aveam doar cinci ani, am stat într-un fel de internat, la Roman şi la Oradea“, îşi începe Lefter Boskovski povestea.

Într-o perioadă în care ţara noastră începea să se transforme, sub apăsarea comunismului, într-o adevărată închisoare, pentru Lefter Boskovski a fost un adevărat tărâm al făgăduinţei. „Oriunde întâlnesc un român, fac orice să-l ajut. Pentru mine, România a fost tărâmul făgăduinţei. M-a primit bine şi m-a făcut om. În ’53 a venit şi mama mea în România. Singură, pentru că tata murise în război. Am reuşit să ne punem pe picioare, am mers şi la facultate şi am terminat Politehnica la Bucureşti. Am lucrat apoi la Galaţi şi am antrenat echipa de handbal de acolo, cu care am promovat în Divizia A. A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea“, mărturiseşte Boskovski.

A părăsit România, dar n-a uitat-o: „În ’72 am plecat în Macedonia. Un frate al mamei ne-a chemat aici. Am plecat legal. Autorităţile ne-au ajutat, ne-au lăs