In conditii de criza poti practica – totusi – o politica decenta care sa pastreze in viata vectorii unei minima moralia? Dar poate ca intrebarea este prost pusa. Concret, in politica romaneasca post ’89 s-a pus vreodata o asemenea problema? In teorie, da; in practica, mai deloc, vom constata. Acum sa nu fim naivi, este o evidenta ca politicile publice sunt fortate adesea sa aiba o anume elasticitate in privinta moralei – este o realitate dura pe care o constatam de-a lungul istoriei oricarei tari.
"Dubla misiune in fata careia se afla societatea romaneasca de azi este reforma politica si innoirea etica. Cele doua demersuri se conditioneaza reciproc. Cu alte cuvinte, nu putem avea o autentica reforma a fortelor politice fara asumarea, in aceeasi masura, a unor principii si criterii etice, prin aplicarea carora actul decizional sa fie, atat cat este posibil macar, in slujba binelui comun". Afirmatiile de mai sus sunt luate din cartea intitulata "In cautarea binelui comun" (Editura Eikon, 2008). Autorii Radu Carp, Dacian Gratian Gal, Sorin Muresan si Radu Preda ofera o perspectiva istorica, economica, politologica si teologica in privinta valorilor comune care ar putea imbuna spatiul public si activitatea economico-social-politica din Romania de azi. Pledoaria acestora tinteste o viziune crestina a democratiei romanesti si cred ca deschiderea oferita ar trebui sa fie de real impact pentru momentul politic la care ne aflam.
Autorii vorbesc, fiecare din punctul de vedere al competentei sale, despre mai multe spatii in care ar putea fi aplicabila o minima moralia pornind tocmai de la necesara reforma politica si de la innoirea etica. Acestia identifica, adesea cu inspiratie, o minima moralia la nivel politic, economic, mediatic, intelectual. Marea noastra problema nu este "lipsa unor valori, ci amestecarea acestora cu contrariul lor. Proiectul
