PNL a refuzat să mai guverneze. Cine are de pierdut şi cine are de câştigat din asta?

În primul rând, cel care are de câştigat este învingătorul alegerilor: PD-L. Oricum, nu suntem atât de naivi încât să credem că PNL nu şi-a făcut calculele înainte să respingă „cupa" guvernării. Au întors problema pe toate părţile, în frunte cu Tăriceanu, finul său Olteanu şi cu toţi liberalii vocali din PNL. Cred că liberalii chiar au pus în scenă ieşirea de la guvernare. Au făcut să pară că sunt mândri, demni etc. şi că au sacrificat partidul pentru un om: Tăriceanu, pe care l-au vrut morţiş premier şi în continuare. Ei bine, cred că, de fapt, PNL a obosit să mai guverneze. A fost la putere timp de patru ani, în care miniştri, în frunte cu şeful guvernului, s-au gândit să demisioneze, s-au răzgândit, iar unii s-au ţinut chiar de cuvânt. Alţii au fost obligaţi de împrejurări să lase locul altuia. Cred că guvernarea trecută a fost una dintre cele mai dinamice, şi nu mă refer aici la măsurile economice extraordinare pentru propăşirea naţiunii etc., etc., ci la dinamica de cadre în guvern. La mişcările de trupe, de personaje, la rocadele între conducerile ministerelor mă refer. Am asistat, în cei patru ani care au trecut, la un fel de: „Păsărică, mută-ţi cuibul!", în care, frecvent, mai rămânea câte un ministru liberal pe dinafară, din varii motive. Prin urmare, cred că PNL a obosit să mai guverneze. A obosit efectivul de specialişti al partidului. Acesta, cred, este motivul pentru care PNL nu a ţinut morţiş să mai stea la guvernare. Iar păstrarea lui Tăriceanu ca premier a fost un pretext. Ipoteza îmi pare cu atât mai probabilă în contextul crizei de care se tot vorbeşte. Eu nu cred că gestul PNL de a declina oferta de a rămâne la guvernare nu are de-a face cu demnitatea exprimată în contextul refuzului de a guverna sub Stolojan, cel care a părăsit PNL, ci mai degrabă cu