În urmă cu exact patru ani, 12 decembrie punea punctul final într-o bătălie electorală de proporţii epice. Traian Băsescu împotriva lui Adrian Năstase, PSD contra Alianţei D.A., Karl Marx împotriva lui Ludwig von Mises – toate au fost, pe rând, duelurile unui final de 2004 care a consfinţit victoria “anticomuniştilor”. Istoria are însă resurse inepuizabile de ironie. La patru ani distanţă, alegerile prezidenţiale care l-au trimis pe Traian Băsescu la Cotroceni par golite de substanţă şi chiar de sens.
“Ole, ole, ole, PSD-ul nu mai e!” s-a strigat pe străzile marilor centre urbane româneşti în noaptea acelui 12 decembrie, iar artificiile portocalii au explodat zgomotos în aer. “Băsescu – PSD: 3-0!”, rezuma Evenimentul Zilei istoricul bătăliilor electorale purtate între două formaţiuni politice situate pe poziţii ireconciliabile. “Copiii FSN-ului” îşi separaseră brutal opţiunile, preferinţele, chiar Româniile.
Astăzi, “criza” justifică orice, chiar şi o “iubire” ce părea imposibilă în 2004. La patru ani distanţă, “Pactul pentru România” trimite PSD-ul şi PDL-ul în luna de miere, cu “baronii locali” pe post de cavaleri de onoare şi cu un electorat pus să joace rolul amantei seduse şi abandonate. Distanţa dintre dragoste şi ură îşi serbează astăzi graniţele invizibile.
CITIŢI ŞI:
Boc: "PSD cu mandatul, PDL cu promisiunea făcută UDMR"
"Pactul pentru România", supervizat de baronii locali
Împărţeala din Guvern, cu bătaie pe CSAT
Stolojan neagă continuarea negocierilor cu PNL
PDL-PSD, dragoste cu năbădăi
