Zeci de personalităţi culturale s-au întâlnit astăzi la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca pentru aniversarea a 40 de ani de Echinox. „Colegi de suferinţă”, aşa cum ei înşişi s-au declarat, au rememorat începuturile publicaţiei.
Profesori universitari, artişti plastici, poeţi s-au adunat astăzi pentru a sărbători 40 de ani de la apariţia primului număr a revistei Echinox, o revistă care „nu a convenit autorităţilor de la aceea vreme”. În decembrie 1968 apărea primul număr al revistei Echinox. „Era o revistă împotriva unui regim. Acolo s-a adunat un grup care nu avea interese nici politice, nici economice. Habar n-aveam că se putea face politică şi altfel. Era un grup, aşa cum am scris la apariţia primului număr, care a dorit să recontacteze cultura naţională interbelică şi cultura mondială. Totul s-a pornit de la Litere, pentru ca mai târziu să acapareze toţi studenţii”, a declarat primul redactor şef al revistei Echinox, Eugen Uricanu. Acesta a menţionat că revista Echinox a fost prima revistă din România considerată, prin faptul că a îngăduit manifeste în limbi de circulaţie universală, a fi europeană. „Totul s-a născut la cenaclul literar, pentru ca mai apoi echinoxiştii să-şi găsească susţinere la crama Metropol, în Remus Pop”, a mai spus Uricanu.
Echinox a păstrat aerul rebel
Actuala conducere a revistei este de părere că aniversarea are mai mult un „efect de imagine”. „Acest eveniment certifică faptul că revista a avut continuitate şi că va avea încă mulţi ani de acum înainte”, a explicat actualul director al revistei Echinox, Horea Poenar. Acesta a povestit că foarte mulţi directori au fost daţi afară pe motive politice. „Nu păstrau linia de partid. Şi acum ne-am păstrat aerul rebel, însă acum nu ne mai supunem nimănui”, a spus Poenar, care a explicat că după 1990 singura problemă a fost finanţarea revistei. „Şi acum abia dacă primim bani de
