Numeroase sunt aspectele si detaliile negocierilor postelectorale pe care politicienii refuza sa le divulge romanilor. Dar in cel putin un aspect cetatenii s-au lamurit, certamente, si singuri: cand au agreat seria compromisurilor, este limpede ca nici unul dintre politicieni nu s-a intrebat fie si pentru o clipa care ar putea fi, de fapt, parerea celor care l-au votat in privinta bataliei generale pentru functii sau a diluatelor programe de partid, indulcite pe gustul noilor aliati. Este clar ca politicienii nu se asteapta la vreo reactie impotriva puterii – nici macar atunci cand aceasta actioneaza arogant si iresponsabil.

Grecia se vede confruntata, zilele acestea, cu proteste uriase impotriva unui guvern care nu a recurs, ce-i drept, la excese, dar a carui imagine este – in special din punctul de vedere al tinerilor – cea a unui executiv incompetent, depasit de vremuri si de situatie. La Atena, politicul incoltit tremura serios in fata furiei tineretului. Pe scena politica a Romaniei insa, tinerii au fost de mult fie neutralizati, fie alungati. In cadrul celor mai multe dintre universitati, au ajuns simple instrumente in mainile unor rectori egocentristi care se dedau la manipularea liderilor studentilor in interes propriu, de regula dedicat strict mentinerii scaunului si a puterii institutionale. Cei mai multi dintre tineri au preferat sa ignore, pe 30 noiembrie, urnele de vot, lasandu-se prada inertiei.

In Grecia si Romania, tineretul si-a pierdut increderea in institutiile statului – cu precadere in cele de invatamant – si, ce-i mai grav, in sansele lor de viitor. Dar capitolul similitudini se incheie aici, tinerii eleni nefiind dispusi sa accepte o varsta a maturitatii plina doar de deziluzii si vise spulberate. Deocamdata, par a fi renuntat complet la fatalismul lor balcanic, aratandu-se dispusi la agresiuni si incendieri pentru a dem