La sediul poliţiei din comună (fosta casă a Miliţiei, construită pe vremea comunismului), mâncând sarmale făcute de Gica pentru pomana soldatului erou, generalul Trandafir Pavălache asculta în tăcere (ca să mai poată gusta şi o gură de zaibăr) raportul făcut de către Ioanea Păsulii despre starea Cioromârdei. Se crucea, în sinea sa, de ce-i auzeau urechile! În primul rând nu se putea hotărî dacă Ioanea Păsulii era bun de trimis la mititica sau îşi bătea joc de el, de Ioanea Păsulii, sau îşi bătea joc de el, generalul Trandafir, superiorul său, totuşi!... Spunându-i că-i este foame şi n-o să mai poată zăbovi, după înhumarea soldatului, la pomana aferentă, generalul Trandafir crezuse că Ioanea Păsulii o să-i dea, acolo, din ce mânca el de obicei, o felie de pâine cu!... Aş, Ioanea Păsulii dispăruse câteva minute şi revenise, călare pe bicicleta sa din dotare, cu un coş plin în care pe lângă oala cu sarmale se mai afla o cratiţă plină cu ciolan cu fasole, cozonac, ţuică şi vin!... şi după ce-i relatase succint că toate aceste bunuri alimentare le luase de la comandamentul alcătuit de primarul Răgălie pentru pomana lui Paraschiv (le luase din curtea lui Gicu, unde Gica era şefă peste babele bucătărese!), Ioanea Păsulii îi povestise - ca în nopţile când se dădea în spectacol la petrecerea vânătorilor, organizată de Sfârâiac, de câteva ori pe an! - cum o maşină a lovit groaznic o căruţă... şi cum calul şi vizitiul au fost grav răniţi! Poliţistul, apărut la locul accidentului, văzând în ce chinuri se zbate calul, de milă, l-a împuşcat în cap! Apoi s-a îndreptat, cu pistolul în mână, către căruţaş, şi l-a întrrebat: "şi dumneavoastră sunteţi rănit?" "Nu, nu, Doamne fereşte, a răspuns căruţaşul, aşa de bine nu m-am simţit niciodată!"

Apoi Ioanea Păsulii sări la drăgălăşeniile ce le spuneau Ghearăntoarsă despre prefect, iar Eugeniu Ioan Gingirică despre general, pe