Fără nici o legătură cu problematica, distinctă, a flotei româneşti (simbol naţional cu referent în continuare incert), două submarine au ieşit în ultimii ani din apele teritoriale ale poeziei autohtone. Primul a fost Submarinul erotic (2005) al lui Emil Brumaru, vehicul ideal pentru a transporta şi a scoate la suprafaţă fantasmele cunoscutului poet al intimităţii. Al doilea, Submarinul iertat, a apărut doi ani mai târziu, fiind lansat în larg de către Ruxandra Cesereanu şi Andrei Codrescu.

Acţiunea acestui duet româno-american are de la bun început ceva iniţiatic. Volumul, de o eleganţă retro şi editat în condiţii grafice excepţionale, a fost scos într-un tiraj limitat, de 150 de exemplare, purtând pe pagina de gardă autografele autorilor. Difuzat într-un circuit restrâns, el se sustrage jocului pieţei editoriale: oferta fiind voit mică şi nesatisfăcătoare, cererea va fi obişnuită, dar nesatisfăcută. În condiţii de inflaţie "poetică", de abundenţă versificatoare derutând publicul larg (ba chiar şi pe câţiva comentatori literari), iată o carte atipică atât prin modul ei de structurare, cât şi prin tehnica de marketare. Dacă autorii şi editura ar fi riscat s-o scoată într-un singur exemplar, ca un produs de lux, un unicat (precedente există), probabil că succesul ar fi fost şi mai mare. Submarinul iertat ar fi circulat din mână în mână, stârnind, prin obişnuitul efect psihologic, dorinţa imperioasă a potenţialilor cititori de a-l avea...

Deschizând volumul, plonjăm într-un lung poem secvenţial, cântat la patru mâini şi gândit ca un dialog tensionat. Submarinul din titlu şi din numeroasele referinţe nu e un element de legătură şi un transportor pe care cei doi poeţi să şi-l trimită unul altuia, cu mesaje explicite ori subliminale. Este un obiect ambiguu, în continuă metamorfoză, cu funcţii multiple şi un "ce" omenesc. Prima sugestie e de iubir