Am sa incep acest articol spunand ceea ce n-o sa scriu in el. N-am sa resping criticile la adresa noului sistem de vot, din contra, caci majoritatea lor sunt intemeiate. Insa trebuie sa constat ca mass-media noastra sufera de un fel de extremism volatil al punctelor de vedere care face foarte dificila dezbaterea. Cea privind sistemul de vot este un exemplu excelent. Inainte de alegeri tonul general asupra sistemului era de mare satisfactie (”avem in fine sistem uninominal!”) si nimeni nu statea sa citeasca ce scrie in lege si sa analizeze ce rezultate va produce.
Dupa alegeri tonul dezbaterii a ajuns brusc in extrema cealalta, comentatori si “analisti” s-au declarat socati de rezultat iar canalele de televiziune tot striga de mai bine de o saptamana despre “efectele perverse ale uninominalului”, “aberatiile uninominalului” etc.
Este cat se poate de necesar, in acest caz, ca cineva sa vorbeasca si despre calitatile acestui sistem de vot nou introdus. Are nevoie si de critica si de aparare pentru ca e un instrument, si e perfectibil. Sistemul dlui Stanciu are calitati, fie sa nu le trecem cu vederea caci riscam sa le pierdem. Sistemul are defecte, fie sa vedem exact care sunt ca sa le putem elimina.
De fapt, pe blogul acesta am tot discutat despre defecte. Dl Parvulescu apara si el acest sistem original de vot, dar suntem departe de a face acelasi lucru, caci presedintele APD apara exact ce ar fi de criticat. In speta caracterul proportional, faptul ca procentul de vot se regaseste intocmai in cel de mandate. Problemele acestui rezultat au devenit evidente. Dl Parvulescu face turul televiziunilor cu acelasi refren axiomatic: “proportional e corect, voturile nu se pierd, toata lumea votanta e multumita”. Iar daca realitatea spune altceva, cu atat mai rau pentru ea. Caci realitatea chiar spune altceva. Alegerile pe sistem proportional n-
