Traian Basescu a jucat fara cusur, din punct de vedere politic, cartea post electorala.
A tacut mult, a vorbit exclusiv in limitele constitutionale ale functiei, a lasat impresia unei impecabile echidistante, nu a negociat cu nimeni personal, nu a dat telefoane care sa-i fie apoi imputate, dupa care a obtinut exact premierul pe care si-l dorea si se pregateste sa aiba Guvern.
Pentru ca, daca va obtine investitura in Parlament, viitorul cabinet Stolojan va fi de fapt cabinetul Basescu. Este pohta ce-a pohtit presedintele vreme de 4 ani lungi si grei cat Tariceanu a jucat pe masa din Palatul Victoria, insa in actualul context reprezinta o sabie cu doua taisuri.
Va controla presedintele Executivul, insa isi va si asuma astfel guvernarea la vreme de criza. Iar daca efectele sociale vor fi grave si dureroase, oamenii se vor razbuna la primul scrutin, cel prezidential. Daca va reusi totusi sa iasa cat de cat onorabil din criza, ceea ce este pana la urma si o chestiune de comunicare (cat de bine reusesti sa albesti, din vorbe, dracul), Basescu va intra in prezidentiale ca salvator al neamului.
In plus, prin nominalizarea lui Teodor Stolojan, Traian Basescu a mai impuscat cativa iepuri. Refuzand pretentiile lui Vasile Blaga si Adriean Videanu, el isi sanctioneaza, intr-un fel, fostul partid pentru pierderea votului popular acum si pentru ratarea Bucurestiului in vara si da un semnal bun catre liberalii care ar fi tentati sa paraseasca PNL pentru a-si regasi fostul presedinte.
Apoi, omul caruia i s-a cam dus buhul ca-si sacrifica fara prea mari apasari colaboratorii, da dovada de o remarcabila fidelitate fata de un vechi camarad de arme, ceea ce pentru profilul moral al lui Traian Basescu nu da rau deloc.
Viteza cu care presedintele s-a miscat dupa anuntul PSD ca va negocia cu PD-L, tonul emolient folosit
