Povesti de dragoste prin scrisori

Amintiri de la marginea lumii

M-am mutat in Canada, la capat de lume, si in fiecare an, in preajma sarbatorilor de Craciun, incepe periplul calatoriilor printre amintirile ce deschid ferestre spre anii copilariei, spre crestele singuratice ale Apusenilor, unde albul stralucitor al zapezii scalda panta vazduhului, de la varfuri pana la poalele muntilor. De jur-imprejur se itesc casute micute de lemn, cu ferestre oblonite, cu gardurile aproape acoperite de zapada, cu dantelaria turturilor de gheata sub povarnisul pietrelor,pe unde valea curge linistita si surazatoare, ca un parau cristalin ce adapa moara cea veche. In mijlocul satului, pe o colina inalta, se ridica spre cer clopotnita bisericii. Arcadele intrarii sunt roase de vreme, treptele de piatra s-au tocit sub povara milioanelor de pasi ce au trecut peste ele, timp de peste sapte sute de ani. Pasii mei trebuie sa fie si ei acolo, undeva, incrustati. La fel trebuie sa fie prezente si colindele noastre, pe care le cantam la ferestruica de lemn, de unde ecoul ducea o farama din glasul nostru spre acea luminita ce traversa biserica, pana la icoana nasterii Domnului.

Oriunde ne-am afla, oricat de ocupati am fi, zidurile departarii nu ne pot impiedica sa privim inapoi, la acele nopti albastre, de sarbatoare; la acele clipe cu cerul plin de stele, cu zapezi pana la subsuoara gardurilor, in locuri necuprins de frumoase. Este minunat sa avem acest colt de rai, din albumul copilariei, unde ne putem trimite dorul si gandurile, spre acele locuri sublime unde amintirile sunt libere sa se plimbe prin muzeul copilariei lor, prin pridvorul de lumina care acum ne incalzeste singuratatea clipei si a departarii.

Steaua nasterii pruncului vrea sa ne aduca pentru o clipa frumusetea trecutului, emotiile si sentimentele traditionale. Sa aduca putina culoare in pustiul