Micul interludiu al navigarii pachebotului Romania sub comanda unui capitan cu stagii la Anvers, dar pe moment lipsit de echipaj de comanda, a cam luat sfarsit. Secundul lui Base, Stolo, e deja pe puntea de comanda si tine in mana brevetele de numire ale ofiterilor. Pasagerii nu mai au de ce sa-si bata capul, feliile cu resurse, din cala pana la pavilion, sunt gata sa fie impartite judicios, dincolo de maraiturile nemultumitilor. Problemele de detaliu – daca se includ maghiarii de coloratura, pentru a da Europei iluzia ca se aud si vocile minoritarilor sau nu pe vasul asta – au o importanta simbolica. Principala preocupare, anume cea referitoare la parcelarea cat mai precisa si pe seama cat mai multor oameni din acelasi partid a navei, nu are de-a face deocamdata nici cu siguranta pasagerilor, nici cu starea vremii pe mare.
Ce ne intereseaza insa pe noi, cei care stam pe puntea clasei a treia, in bataia vanturilor, straduindu-ne sa ne facem curaj prin simularea admiratiei fata de ghetarii tot mai mari care se isca din toate partile, dar cu inima cat un purice la gandul ca Titanicul nu s-a scufundat de la sine, pe motiv ca un nit s-ar fi desprins de pe fundul vaporului?! In mod absolut sigur, ne intereseaza daca se va micsora, fie si cu un modest milimetru, gradul de nesimtire politicianista. Nu la nivelul discursului, Doamne fereste! Nu vrem sa luam painea de la gura nimanui, mai ales ca sunt unii oameni din arena publica ce au dus pe culmile gloriei arta de a trancani de prisos, insa cu accente, tonalitati, atitudini si poze inconfundabile, uluitoare, ce-ti taie rasuflarea.
Am dori, de pilda, sa vedem ca nu se mai vorbeste despre interesul pentru sanatatea publica in timp ce se da drumul cu inconstienta sau cu cinism unor importuri de carne de porc ce pericliteaza sanatatea populatiei de orice varsta, intr-un numar considerabil (si greu
