Denumirea mitologică a himerei (bestie cu trei capete – leu, capră şi balaur sau şarpe) a fost preluată, o dată cu dezvoltarea geneticii, pentru a defini o fiinţă vie "posesoare" a cel puţin două seturi distincte de ADN.

Himerele sunt organisme formate din două perechi de "părinţi", adică din patru celule parentale ce dau două celule fertilizate sau chiar embrioni primitivi care fuzionează înainte de a lua forma finală. Fiinţa rezultată în urma acestei uniuni este, practic, un amestec de ţesuturi, fiecare dintre acestea având câte un set de celule cu caracter specific.

CAZUISTICĂ. O himeră umană are, de cele mai multe ori, "doar" două seturi de material genetic apropiat, aşa cum sunt ADN-urile unei perechi de gemeni. De fapt, această structură genetică se obţine în urma unei contopiri a două tipuri de ADN în prima etapă de formare a progeniturilor. Astfel, doi gemeni devin un singur făt, având două tipuri de material genetic.

BLASTOCISTUL. Dacă fătul are două seturi de celule, de ce nu se nasc oameni cu două capete şi patru braţe? Răspunsul constă în procesul de contopire a celulelor suşă embrionare, proces care începe extrem de devreme, aproape imediat după formarea zigotului. Toate celulele dintr-un ou fecundat sunt iniţial la fel, astfel că ataşarea "nou-venitelor" nu reprezintă un impediment. Zigotul porneşte de la o singură celulă care se divide, cele două celule rezultate împărţindu-se în patru, până când, după atingerea pragului de 100, se transformă într-o "bilă" de celule denumită "blastocist". Masa celulară interioară a blastocistului este formată din celule suşă embrionare pluripotente, care se pot transforma în viitor în orice tip de ţesut. Himera se formează înainte de dezvoltarea acestor celule embrionare, deoarece nu există nici sistem imunitar care să poată respinge materialul genetic străin.