Uniunea a hotarit sa aloce un total de circa 200 de miliarde de euro pentru revitalizarea economiei europene. Dincolo de aceasta masura, care inlatura pericolul ca Uniunea sa fie acuzata de pasivitate, ramin pregnante diferentele si chiar tensiunile dintre marii jucatori comunitari. Un Consiliu European de care, poate, ne vom aminti incheie un an pe care am dori mai degraba sa-l uitam. Compromisul realizat joi si vineri la Bruxelles salveaza, din multe puncte de vedere, onoarea Uniunii, insa problemele actuale si viitoare sint multe si mari. Chiar si in tarile nu foarte post-materialiste din Est, acordul cu privire la combaterea incalzirii globale merita salutat, mai ales ca noilor membri li s-au facut citeva concesii, gratie incapatinarii poloneze si maghiare. "Triplul 20%" (reducerea cu o cincime a emisiilor de gaze cu efect de sera, atingerea pragului de 20% din consum de catre sursele de energie regenerabile, respectiv 20% economie de energie) este un obiectiv ambitios si legitim, chiar daca acum altele sint marile preocupari ale cetatenilor Uniunii. Berlusconi a exagerat atunci cind a facut acea gluma despre mersul la frizer atunci cind suferi de pneumonie - si a fost aspru sanctionat de ecologisti -, insa nu prin astfel de masuri se cistiga sau se consolideaza increderea in perioade de criza. Consensul a fost dificil si periclitat pina in ultimul moment, insa e bine ca s-au recunoscut contributiile trecute ale tarilor Europei de Est pe parcursul proceselor de aderare, precum si dificultatile lor de adaptare la noile exigente de mediu, in aceasta perioada de criza. De altfel, nu sint singurele tari sceptice fata de obiectivele ambitioase ale Comisiei: insasi puternica Germanie (tara aflata in prag de alegeri) a avut destule obiectii fata de strategiile de implementare. Insa aici vorbim si de un scop politic: combaterea incalzirii globale este unul dintre putinel