In memoria mea, cuvintele"post" si"iarna" sunt asociate, inca din anii copilariei, cu imaginea unui castron de varza murata, adus de bunica din beci: galbena ca soarele, cu o aroma deosebita si cu un mar murat mare pus deasupra, pentru nepotica ei scumpa...
Nu s-a schimbat nimic de atunci. Varza murata este si astazi un aliment de baza al postului si al iernii, consumata asa proaspat scoasa din putinica, sau transformata in sarmale, garnituri, placinte sau rulade. Asezonata din belsug cu paprica, chimion si marar, in perioadele lungi de iarna, varza ne salveaza de insuficienta de vitamine.
Putina istorie
Construirea Marelui zid chinezesc (un sarpe din piatra desfasurat pe 1,5 mii de mile de-a curmezisul Asiei) a fost posibila si datorita verzei murate, un aliment de baza in hrana sclavilor. Medicii chinezi recomandau ca muncitorii sa fie hraniti zilnic cu varza pusa la murat, impreuna cu marar, leustean, seminte de chimen si fructe de ienupar, dar si cu putin orez si soia. In urma cu o mie de ani, din China reteta a fost preluata de popoarele din Rusia, care aveau experienta in domeniu, punand la murat ierburi salbatice.
Mai simandicosi, europenii au ramas catva timp in expectativa, jenati mai ales de mirosul muraturii, dar au capitulat in cele din urma, apreciind-o la justa valoare. Un capitan al flotei britanice, pe numele sau James Cook, a introdus varza murata in meniul marinarilor de cursa lunga, salvandu-i astfel de avitaminoza.
Depozit de vitamine
Varza murata contine multe vitamine, microelemente si saruri minerale, acid ascorbic, vitamina C (prelucrarea termica moderata favorizeaza cresterea cantitatii de vitamina C), acid folic (e continut mai ales in frunzele exterioare, de culoare verde), magneziu (restabileste vitalitatea la persoanele suprasolicitate). Specialistii in dietologie considera ca
