Camioneta Poliţiei se întorcea la sediul din capitala de judeţ plină ochi cu arme confiscate de la cele două bande care se confruntau în barul "Lily" din sat sâmbătă seara, după ce lua sfârşit, la televizor, emisiunea "Dragostea mea dragoste".

Erau: cuţite de bucătărie şi cuţite de vânătoare, răngi, topoare, scânduri cu un piron în capăt, pentru folosinţă dublă – spartul ţestei sau găuritul tâmplei – săbii, satâruri, picioare de masă, puşti din primul război mondial, ţinute în gropi de porumb până în 1989, dezgropate, curăţate şi unse, sprayuri paralizante, furci, grenade defensive, lanţuri de rupt picioarele de la genunchi, bâte de baseball.

Trofeul trofeelor: o puşcă cu laser folosită de serviciile secrete americane pentru asasinate politice de pe acoperiş, ajunsă în sat pe căile complicate ale contrabandei şi folosită în situaţii de învălmăşeală, când trebuia să nimereşti duşmanul în frunte, fără a-l răni pe barmanul vârât ca să-i despartă pe scandalagii.

*

Ceremonie decåzutå

An de an, potrivit tradiţiei, de Bobotează, deasupra râului în care popa azvârle crucea, cerul se deschidea şi îşi făcea apariţia porumbelul sfânt. Şedea un timp acolo, în înalturi, ca şi când ar fi vrut să se convingă că ăia de pe Pământ îşi vedeau de treabă, după care dispărea. Norii se închideau la loc. Se închidea, pe malul apei, şi ceremonia, la care participau înalte feţe bisericeşti şi politice.

La ivirea porumbelului, babele cădeau în genunchi şi-şi făceau cruci pe rupte. Se aşezau şi femeile mai tinere, dar după un moment de ezitare, în care se întrebau dacă nu cumva o să le plesnească fusta în fund. Bărbaţii, în schimb, rămâneau în picioare. Unii ziceau, aşa din colţul gurii, că e vrăjeală.

Porumbelul ăla, de-i spune sfânt, e un porumbel obişnuit, de-al unuia din oraş, care-l ţine într-o coliv