Asemeni alchimistilor din evul mediu care au cautat secole la rând formula pietrei filozofale, liderii principalelor partide politice protagoniste ale alegerilor parlamentare s-au lansat imediat dupa anuntarea rezultatelor scrutinului într-un maraton pentru stabilirea formulei magice a guvernarii. Astfel, dupa ce au alergat cot la cot pe tot parcursul campaniei electorale în cursa pentru obtinerea mult râvnitului ciolan, sforarii democrat liberali si cei din tabara social democrata si-au dat într-un sfârsit mâna pentru marea împarteala.

Bineînteles, dupa înlaturarea obstacolului numit UDMR. Ce va urma e lesne de dedus: mii de directori si sefuleti de institutii descentralizate „verzi” si „galbeni” care vor fi decapitati în viitorul apropiat în favoarea unor cadre de partid „rosii” si „portocalii”, dar si prefecti maziliti dupa aceleasi criterii neortodoxe, dar politice, cu toate ca functia de prefect a fost depolitizata de curând. Desigur, primul pas e împartirea ministerelor…

Am observat, de la alegeri încoace, o schimbare radicala a discursului politicienilor. Daca înainte de scrutin prioritar în declaratii era omul simplu, de pe strada, odata cu stabilirea algoritmului victorios, interesul pentru simplul cetatean a trecut brusc pe plan secund, primordial fiind acum obtinerea într-un timp cât mai scurt a cât mai multor facilitati personale si de gasca.

Protocolul guvernarii a fost semnat. Stânga si dreapta si-au dat mâna si au semnat Parteneriatul pentru România. În mod evident, PD-L si PSD au iesit cu profit de pe urma acestei aliante. Dar românii care au fost la vot? Cu ce s-au ales ei? Le reprezinta oare aceasta alianta vointa exprimata în 31 noiembrie? Tare ma tem ca în urmatorii patru ani alchimistii noii guvernari vor uita de toate promisiunile facute si nu vor tine cont în formulele lor si de doleantele românului de rând, cel care le-au d