Nu reuşesc să înţeleg lucrurile simple, fireşti, cele croite să umple retina de culoare, pieptul de aer proaspăt şi mintea de nesfârşite şi binecuvântate exerciţii de retorică abulică. Bunăoară, suntem pe 9 decembrie 2008. Domnul Geoană, liderul social-democrat, explică de ce partidul său, PSD, aliat cu PC, nu s-a înţeles cu PNL, după alegerile din noiembrie, pentru guvernare. Şi zice, conform Monitoring Media: "(…) Dacă formula cu PNL-ul ar fi avut o şansă de materializare, ea ar fi trebuit să se producă în noaptea alegerilor. Şi nu ascund faptul că a existat o intenţie şi un început de convenţie, pentru a putea să avem o majoritate largă cu PNL şi UDMR, în seara alegerilor.
Cei de la PNL au ales o strategie de negociere în forţă şi, în condiţiile în care era evident că o formulă de majoritare precară cu cei de la PNL ar fi condus la un scandal politic prelungit şi, de ce nu, la o criză instituţională prelungită, partidul nostru a ales să nu supună România unei noi perioade de incertitudine şi de scandal politic!".
Aşadar, de ce nu s-a înţeles PSD cu PNL? Păi, din două, una! Ori, "dacă formula cu PNL-ul ar fi avut o şansă de materializare, ea ar fi trebuit să se producă în noaptea alegerilor", ori o astfel de formulă era, oricum, imposibilă, fiindcă era "o formulă de majoritare precară". Şi "ar fi condus la un scandal politic prelungit şi, de ce nu, la o criză instituţională prelungită"! Deci, care din cele două era valabilă?
Bun, înţeleg că Geoană a dorit iniţial să obţină, în negocierile cu PD-L, poziţia de premier, pentru ca, apoi, să se mulţumească şi cu cea de şef de guvern, pe o perioadă de doi ani, dintr-un întreg de patru. La 9 decembrie 2008, conform Monitoring Media, Emil Boc i-a explicat: "Sper ca şi noi să găsim soluţii rezonabile, ca până în preajma Crăciunului să avem un guvern stabil, în România, cu majorita
